Sunt oameni pentru care melancolia, nostalgia iînseamnă pur şi simplu libertate. Ştiu cazuri. Fiecare om îşi găseşte liniştea după modul în care a fost învăţat de cursul întâmplărilor din viaţa sa şi după tipul temperamentului, cel puţin aşa găsesc eu logică ecuaţia asta.

M-am întâlnit azi după ceva vreme cu un prieten mai vechi, mai special şi am luat-o la vorbă pe lângă Lacul Morii [se pescuia la copcă p-acolo :D]. Întotdeauna mi-au făcut bine discuţiile cu el şi parcă de fiecare dată mă ajută să înţeleg câte ceva. Vorbeam de dezvoltarea personală şi începeam să-mi pun din ce în ce mai multe întrebări, legate în principiu de ce vreau eu să schimb. Cel mai important este că ştiu că nu e bine deloc să gândeşti bine, să ai concepţii şi principii bune, să conştientizezi unde greşeşti, să conştientizezi ce e bine să faci pentru tine, dar să nu reuşeşti să montezi o ambiţie care să poate duce în practică cu brio tot ce gândeşti, adică să te laşi purtat de val, să existe momente în care să uiţi de raţiune şi să o dai în bălţi doar pentru că aşa simţi pe moment. Nu e bine, hai să învăţăm din prostiile pe care le facem. :)

Şi cum mai trece timpul, Doamne! :))